deprecație (lat. deprecatio „rugăciune”), figură de stil care, la origine, consta într-o implorare adresată zeilor pentru înlăturarea unei nenorociri ori a unei pedepse (I): „O! zei atotputernici! să nu dați ascultare niciodată unor asemenea dorinți, ci inspirați acestor oameni o judecată mai dreaptă și simțăminte mai bune față de patrie! Sau: dacă perversitatea lor este de netămăduit, mânia voastră să-i lovească și să-i nimicească! [imprecație]. Și faceți astfel, ca noi, cei curați sufletește, să scăpăm de toate nenorocirile ce amenință capetele noastre!” (Demosthenes) Sin. obsecrație.