13 definiții pentru deprecație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRECAȚIE, deprecații, s. f. (Livr.) Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Var.: deprecațiune s. f.] – Din fr. déprécation.

deprecație sf [At: DEX / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr déprécation] Formă retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm Si: implorare.

DEPRECAȚIE, deprecații, s. f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Var.: deprecațiune s. f.] – Din fr. déprécation.

DEPRECAȚIE s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Gen. -iei, var. deprecațiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio].

DEPRECAȚIE s. f. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. (< fr. déprécation, lat. deprecatio)

DEPRECAȚIUNE s. f. v. deprecație.

DEPRECAȚIUNE s. f. v. deprecație.

DEPRECAȚIUNE s.f. v. deprecație.

*deprecațiúne f. (lat. de-precátio, -ónis. V. imprecațiune). Rar. Rugăciune foarte umilă pin care cerĭ ĭertare. Ret. O figură pin care îl rogĭ umilit pe acela care vreĭ să-l înduplecĭ. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deprecație (livr.) (desp. de-pre-, -ți-e) s. f., art. deprecația (desp. -ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (desp. -ți-i-)

deprecație (livr.) (de-pre-, -ți-e) s. f., art. deprecația (-ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (-ți-i-)

deprecație s. f. (sil. -pre-, -ți-e), art. deprecația (sil. -ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deprecație (lat. deprecatio „rugăciune”), figură de stil care, la origine, consta într-o implorare adresată zeilor pentru înlăturarea unei nenorociri ori a unei pedepse (I): „O! zei atotputernici! să nu dați ascultare niciodată unor asemenea dorinți, ci inspirați acestor oameni o judecată mai dreaptă și simțăminte mai bune față de patrie! Sau: dacă perversitatea lor este de netămăduit, mânia voastră să-i lovească și să-i nimicească! [imprecație]. Și faceți astfel, ca noi, cei curați sufletește, să scăpăm de toate nenorocirile ce amenință capetele noastre!” (Demosthenes) Sin. obsecrație.

Intrare: deprecație
deprecație substantiv feminin
  • silabație: de-pre-ca-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprecație
  • deprecația
plural
  • deprecații
  • deprecațiile
genitiv-dativ singular
  • deprecații
  • deprecației
plural
  • deprecații
  • deprecațiilor
vocativ singular
plural
deprecațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprecațiune
  • deprecațiunea
plural
  • deprecațiuni
  • deprecațiunile
genitiv-dativ singular
  • deprecațiuni
  • deprecațiunii
plural
  • deprecațiuni
  • deprecațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deprecație, deprecațiisubstantiv feminin

  • 1. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: implorare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.