13 definiții pentru deprecație
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPRECAȚIE, deprecații, s. f. (Livr.) Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Var.: deprecațiune s. f.] – Din fr. déprécation.
deprecație sf [At: DEX / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr déprécation] Formă retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm Si: implorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRECAȚIE, deprecații, s. f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Var.: deprecațiune s. f.] – Din fr. déprécation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRECAȚIE s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Gen. -iei, var. deprecațiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRECAȚIE s. f. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. (< fr. déprécation, lat. deprecatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEPRECAȚIUNE s. f. v. deprecație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRECAȚIUNE s. f. v. deprecație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deprecațiune sf vz deprecație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRECAȚIUNE s.f. v. deprecație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*deprecațiúne f. (lat. de-precátio, -ónis. V. imprecațiune). Rar. Rugăciune foarte umilă pin care cerĭ ĭertare. Ret. O figură pin care îl rogĭ umilit pe acela care vreĭ să-l înduplecĭ. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deprecație (livr.) (desp. de-pre-, -ți-e) s. f., art. deprecația (desp. -ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deprecație (livr.) (de-pre-, -ți-e) s. f., art. deprecația (-ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deprecație s. f. (sil. -pre-, -ți-e), art. deprecația (sil. -ți-a), g.-d. art. deprecației; pl. deprecații, art. deprecațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
deprecație (lat. deprecatio „rugăciune”), figură de stil care, la origine, consta într-o implorare adresată zeilor pentru înlăturarea unei nenorociri ori a unei pedepse (I): „O! zei atotputernici! să nu dați ascultare niciodată unor asemenea dorinți, ci inspirați acestor oameni o judecată mai dreaptă și simțăminte mai bune față de patrie! Sau: dacă perversitatea lor este de netămăduit, mânia voastră să-i lovească și să-i nimicească! [imprecație]. Și faceți astfel, ca noi, cei curați sufletește, să scăpăm de toate nenorocirile ce amenință capetele noastre!” (Demosthenes) Sin. obsecrație.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: de-pre-ca-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
deprecație, deprecațiisubstantiv feminin
- 1. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: implorare
etimologie:
- déprécation DEX '09 DEX '98 DN