DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda. Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283.