depoluant, -ă adj., s. m. (ecol.) (Mijloc) care servește pentru depoluare ◊ „Depoluantul «Petroabs», bazat în întregime pe o tehnologie românească, și-a dovedit pe deplin eficacitatea atât în acțiunile de depoluare a apelor marine, cât și a [...] apelor râurilor și lacurilor, zonelor de activitate a platformelor de foraj marin etc.” R.l. 3 VII 78 p. 5 (din de- + poluant; cf. fr. dépollueur; DMC 1957; DN3, DEX-S)