*demonstratív, -ă adj. (lat. demonstrativus). Care demonstrează: argument demonstrativ. Care face multe demonstrațiunĭ de amiciție orĭ de dușmănie, care nu ascunde ceĭa ce ce cugetă: persoană demonstrativă. Ret. Gen demonstrativ, al căruĭ obiect e lauda saŭ reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ, care arată, ca: acesta, acela. Adv. În mod demonstrativ.