DEMOAZELĂ, demoazele, s. f. (Franțuzism învechit) Domnișoară. Vine cu părinții ei și o demoazelă din protipendadă. CAMIL PETRESCU, B. 37. Îi veni în minte că demoazela Agapița, de curînd ieșită din pensionat, are zestre de o mie galbeni venit pe an. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -moa-.