DEMIURG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg.