9 definiții pentru „demiurg”   declinări

DEMIÚRG, demiurgi, s. m. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIÚRG s. m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

!demiúrg (-mi-urg) s. m., pl. demiúrgi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIÚRG ~gi m. 1) Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; divinitate; Dumnezeu. 2) fig. Forță creatoare; principiu activ. [Sil. -mi-urg] /<lat. demiurgus, fr. demiurge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIÚRG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIÚRG s. m. 1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator. 2. conducător al unor cetăți antice grecești. (< fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIÚRG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

demiúrg s. m. (sil. -mi-urg)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Demiurgos m. creatorul lumii (în doctrina gnosticilor); bătrânul Demiurgos se opintește ’n van. EM.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink