DEMIURG, demiurgi, s. m. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

demiurg sm [At: (a. 1843), FM, 214¹/24 / V: ~gos / P: ~mi-urg / Pl: ~gi / E: fr démiurge, lat demiurgus, ngr δημιουργός] 1 Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2 Conducător al unor cetăți antice. 3 Nume dat, în unele concepții filozofice, creatorului divin care a făurit lumea. 4 (Pex) Principiu activ și creator.

DEMIURG s. m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge.

DEMIURG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg.

DEMIURG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cîntăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar].

DEMIURG s. m. 1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator. 2. conducător al unor cetăți antice grecești. (< fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)

DEMIURG ~gi m. 1) Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; divinitate; Dumnezeu. 2) fig. Forță creatoare; principiu activ. [Sil. -mi-urg] /<lat. demiurgus, fr. demiurge

demiurgos sm vz demiurg

Demiurgos m. creatorul lumii (în doctrina gnosticilor); bătrânul Demiurgos se opintește ’n van. EM.

demiurg (desp. -mi-urg) s. m., pl. demiurgi

!demiurg (-mi-urg) s. m., pl. demiurgi

demiurg s. m. (sil. -mi-urg)

DEMI- „lume, univers”. ◊ gr. demios „relativ la popor” > fr. démi-, it. id. > rom. demi-. □ ~urg (v. -urg), s. m., 1. Creator al universului în filozofia platoniciană. 2. Conducător al unor cetăți antice grecești.

Demiurg – Cuvîntul înseamnă în limba greacă: lucrător, constructor, arhitect. În filozofia platoniană, Demiurg este numele dat creatorului și cîrmuitorului lumii, adică divinității, ca pretins făuritor al universului. Prin extensiune, Demiurg a ajuns să semnifice principiul activ al lumii, sufletul universal. În acest sens, scrie Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrînul Demiurgos se opintește-n van”… (Împărat și proletar) sau: „Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg/ Vecinic este numai rîul: rîul este Demiurg” (Scrisoarea a IV-a). lar Geo Bogza, vorbind despre Brâncuși, conchide: „El este mai mult decît un sculptor, mai mult decît un profet, mai mult decît un artist de geniu. Este un demiurg”. FIL.