demisionare sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nări / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat¹ (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat¹ (3). 4 (Rar) Destituire.

DEMISIONARE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].

demisiona [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.

demisionar, ~ă smf, a [At: NEGULICI / V: (îvr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démissionnaire] 1-2 (Persoană) care și-a prezentat demisia (1-2).

demisiunar sm vz demisionar

dimisionar, ~ă a vz demisionar

dimisionare sf vz demisionare

DEMISIONA, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.

DEMISIONA vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

DEMISIONAR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].

DIMISIONA vb. I. v. demisiona.

DEMISIONA vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

DEMISIONAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)

A DEMISIONA ~ez intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner

DEMISIONAR ~ă (~i, ~e) Care demisionează sau a demisionat recent. /<fr. démissionaire

demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.

demisionar m. cel ce și-a dat demisia.

*demisionár, -ă s. și adj. (fr. démissionaire). Care și-a dat demisiunea. – Și dim-.

*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.

demisionare s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări

demisiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. demisionez, 3 demisionează; conj. prez. 1 sg. să demisionez, 3 să demisioneze

demisionar (desp. -si-o-) adj. m., pl. demisionari; f. demisionară, pl. demisionare

demisiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisionează

demisionar (-si-o-) adj. m., pl. demisionari; f. demisionară, pl. demisionare

demisiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionez, 3 sg. și pl. demisionează; conj. prez. 3 sg. și pl. demisioneze

demisionar adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionari; f. sg. demisionară, pl. demisionare

demisionez.

DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)