5 definiții pentru demisionare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMISIONARE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
DEMISIONARE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demisionare sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nări / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMISIONARE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dimisionare sf vz demisionare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demisionare s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
- silabație: -si-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dimisionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
demisionare, demisionărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a demisiona. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- demisiona DEX '09 DEX '98 DN