DEFĂIMĂTOR, -OARE, defăimători, -oare, adj. 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare. ▭ Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător.