DEDESUBT², dedesubturi, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Parte ascunsă, tăinuită. Nu învățam nimic interesîndu-mă de supărările și dedesubturile din traiul ticălos și necăjit al celor mai bătrîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 193. Darea în vileag a dedesubtului acelei «afaceri». M. I. CARAGIALE, C. 150. 2. (Concret) Partea cea mai de jos, cea mai adîncă. Crapii și somnii îi cercetează dedesubturile [plaviei]. SADOVEANU, P. M. 129.