DECOPERTÁT, -Ă, decopertați, -te, adj. 1. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. 2. (Despre zăcăminte) Care a rămas descoperit. [Var.: descopertát, -ă adj.] – V. decoperta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [Var.: descopertá vb. I] – Des¹- + coperta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DECOPERTÁ ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiș. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafață. /des- + a coperta.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. și pl. decoperteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

decopertát s.n. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „[...] se lucra concomitent și la descopertat și la exploatat, operațiile repetându-se continuu în schimburi de zi și noapte.” Sc. 1 XI 84 p. 5 [și descopertat] (din decoperta; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decopertá vb. I (constr.) A desface un element acoperitor dintr-o construcție ◊ „În partea de bloc care va fi consolidată, se decopertează grinzile.” I.B. 8 IV 77 p. 2 (din des- + coperta; DEX-S)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink