declinare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 64/4 / Pl: ~nări / E: declina] 1 (Grm) Trecere a unui substantiv, pronume, numeral, adjectiv sau articol prin toate cazurile gramaticale Si: declinat¹ (1), declinație (1). 2 (Îe) ~a numelui, calității Spunere a numelui, calității, prezentându-se Si: declinat¹ (2). 3 Refuz de a-și asuma o sarcină, o responsabilitate Si: declinat¹ (3). 4 Nerecunoaștere a competenței cuiva sau a compatibilității a ceva Si: declinat¹ (4). 5 Coborâre a aștrilor spre apus Si: declinat¹ (5). 6 (Îs) ~ de competență Trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat, care se constată incompetent. 7 (Grm) Clasă sau categorie de substantive sau adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii Si: declinație (2).