DECEPȚIONISM s. n. Atitudine pesimistă determinată de orînduirea socială nedreaptă a burgheziei în epoca decadenței ei și manifestată în literatură prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de forțele progresului. V. pesimism. Pe acest fond de optimism s-a altoit decepționismul lui [al lui Vlahuță] datorit, cum am spus, complexului întreg al vieții sociale. GHEREA, ST. CR. I 213. – Pronunțat: -ți-o-.