DECEPȚIE, decepții, s. f. Înșelare a speranțelor, a așteptărilor cuiva; dezamăgire, deziluzie. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție... Unde ți-i firea? CAMILAR, N. I 157. M-am dus la vechea mea gazdă, unde mă aștepta cea întăi decepție. NEGRUZZI, S. I 67. – Variantă: (învechit) decepțiune (pronunțat -ți-u-) (GHEREA, ST. CR. III 31, GHICA, S. 485) s. f.