dardă¹ sf [At: MARDARIE, L. 131/1, CF 135/6 / Pl: ~de, (înv) dărzi / E: fr dard, pn darda] 1 (Înv) Armă albă, ca o suliță scurtă, prevăzută cu vârf de oțel, folosită în Evul Mediu. 2 (Înv) Săgeată. 3 (Reg) Unealtă nedefinită mai îndeaproape, folosită la prelucrarea cânepii și a lânii.