DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink