DÂRMÓN, dârmoane, s. n. Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÂRMÓN ~oáne n. Unealtă de cernut formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă, prevăzută cu găuri mai mari ca la ciur, fixată pe o ramă (de obicei circulară) și folosită pentru separarea cerealelor de pleavă. ◊ A fi trecut prin ciur și prin ~ a fi trecut prin multe; a poseda o anumită experiență. /<ngr. dromoni, bulg. dărmon
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dârmón s. n., pl. dârmoáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dîrmón (dârmoáne), s. n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s. f. (pleavă, ciuruială).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dîrmón n., pl. oane (ngr. dromóni, dîrmon [d. drómos, curs, drum], de unde și bg. darmon). Cĭur foarte mare p. cereale spînzurat de o piramidă de treĭ parĭ. Trecut șĭ pin cĭur și pin dîrmon saŭ pin cĭur și pin veșcă, om foarte stricat, rafinat, șiret și saŭ experimentat. – Și dîrmól, pl. oale, și dîrmóĭ, pl. oaĭe.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink