CĂȚELI, pers. 3 cățelește, vb. IV. (Popular) 1. Tranz. (Despre cățele, lupoaice, vulpoaice) A puia, a făta. 2. (Despre răni și bube) A se lăți, a se întinde. (Atestat în forma regională cățăli) Lui Potcoavă îi luceau ochii de arșița ce-avea în el. Se părea că rana cu pricina nu merge bine. «Bubă ce se cățălește», cugeta în sine cu mare spaimă uncheșul- Petrea. SADOVEANU, N. P. 21.