căzănărie sf [At: I. IONESCU, M. 511 / Pl: ~ii / E: cazan + -ărie] 1 Povarnă. 2 Parte a zalhanalei unde sunt cazanele în care se prepară seul. 3 Loc unde se află o instalație de distilat rachiul. 4 Instalație pentru distilat rachiul.

CĂZĂNĂRIE sf. 1 Locul dintr’o zalhana unde se topește seul în cazane ¶ 2 Locul unde se află instalat cazanul pentru facerea rachiului.

CĂZĂNĂRIE, căzănării, s. f. (Învechit) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu. Proprietarul... a clădit o căzănărie cu două cazane, spre a scoate rachiu din comina ce aduc oamenii. I. IONESCU, M. 511.

CĂZĂNĂRIE, căzănării, s. f. (Înv.) Loc unde se află instalat un cazan pentru distilat rachiu; instalație pentru distilat rachiu. – Din cazan + suf. -ărie.

căzănărie f. partea zalhanalei unde se topește seul în cazane și se face cirivișul.

căzănărie (înv., reg.) s. f., art. căzănăria, g.-d. art. căzănăriei; pl. căzănării, art. căzănăriile (desp. -ri-i-)

căzănărie (înv.) s. f., art. căzănăria, g.-d. art. căzănăriei; pl. căzănării, art. căzănăriile

căzănărie s. f., art. căzănăria, g.-d. art. căzănăriei; pl. căzănării, art. căzănăriile

CĂZĂNĂRIE s. v. povarnă, velniță.

căzănărie s. v. POVARNĂ. VELNIȚĂ.