cătană, cătane, (cătună, cotună), s.f. (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ■ (onom.) Cătană, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. katona „soldat” (DLRM, MDA).