CĂRDĂȘIE, cărdășii, s. f. Întovărășire, asociere cu scopuri condamnabile. V. clică, gașcă. Valoarea excepțională a celei mai bune părți a operei lui L. Caragiale constă în faptul că a denunțat în fața întregului popor cărdășia de interese dintre conservatori și liberali, dintre moșierime și burghezie. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 74. Veacuri de-a rîndul poporul nostru a fost asuprit cu sălbăticie, exploatat și batjocorit de exploatatorii băștinași în strînsă cărdășie cu exploatatorii străini, veacuri de-a rîndul oamenii muncii au fost robi în propria lor țară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2433. – Variantă: cîrdășie s. f.