CĂPĂȚÎNĂ, căpățîni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat (în vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățînă de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățînă de zahăr. – Lat. *capitina.