CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană; (rar) obiectele sau banii obținuți prin cerșit. Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG. Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III S9. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară sau să adune de la alții cele necesare traiului. V. cerși. Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. – Formă gramaticală: (în expr.) căpătate.