2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpăcit sn [At: CHEST. IV, 96/11 / E: căpăci] (Apc; reg) Capac ce închide celulele larvelor.

căpăci vt [At: LTR2 / Pl: ~cesc / E: capac] (Apc) 1 A astupa celulele larvelor cu ceară. 2 (Fig) A prinde la înghesuială.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căpăci, căpăcesc, v. t. 1. a pune (pe cineva) la punct. 2. a lovi, a bate.

Intrare: căpăcit
căpăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăcit
  • căpăcitul
  • căpăcitu‑
  • căpăci
  • căpăcita
plural
  • căpăciți
  • căpăciții
  • căpăcite
  • căpăcitele
genitiv-dativ singular
  • căpăcit
  • căpăcitului
  • căpăcite
  • căpăcitei
plural
  • căpăciți
  • căpăciților
  • căpăcite
  • căpăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpăci
  • căpăcire
  • căpăcit
  • căpăcitu‑
  • căpăcind
  • căpăcindu‑
singular plural
  • căpăcește
  • căpăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăcesc
(să)
  • căpăcesc
  • căpăceam
  • căpăcii
  • căpăcisem
a II-a (tu)
  • căpăcești
(să)
  • căpăcești
  • căpăceai
  • căpăciși
  • căpăciseși
a III-a (el, ea)
  • căpăcește
(să)
  • căpăcească
  • căpăcea
  • căpăci
  • căpăcise
plural I (noi)
  • căpăcim
(să)
  • căpăcim
  • căpăceam
  • căpăcirăm
  • căpăciserăm
  • căpăcisem
a II-a (voi)
  • căpăciți
(să)
  • căpăciți
  • căpăceați
  • căpăcirăți
  • căpăciserăți
  • căpăciseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăcesc
(să)
  • căpăcească
  • căpăceau
  • căpăci
  • căpăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)