căpiat¹, s.n. – (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (MDA).