opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

căluț sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, (reg) căiuți / E: cal + -uț] 1-2 (Șhp) Cal (1) (mic) Si: căiuț (1-2), călușel (1-2), călușor (1-2). 3 Nume al mai multor specii de lăcuste (lăcustă verde, cosaș, cosaș verde, cosaș mare, cosaș mic, cosariu, cobiliță, cobilițariu, scăluș) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Îc) ~-de-apă Libelulă. 5 (Îc) ~-gălbiu, -pestriț, -roșietic Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (4). 6 (Îc) ~-de-iarbă Specie de lăcuste nedefinită mai îndeaproape Si: călușel (5). 7 (Îc) ~-de-mare Cal (37)-de-mare.

CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. Soldați învinețiți, degerați, în cete mici, grămădiți în jurul unei căruțe... trasă de căluții ce-și frămîntau oasele lunecînd la fiecare pas. AGÎRBICEANU, S. P. 37. Am găsit poarta deschisă și lîngă șură trei căluți roibi cu tarnițele pe ei. SADOVEANU, N. F. 38. Hai, căluțul meu! CREANGĂ, P. 197. Un voinic... P-un căluț de la Buzău Suie drumul. TEODORESCU, P. P. 350. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor. V. călușel (3). Numirea de căluți sau căiuți a acestor... insecte le vine de acolo, după cum spun o seamă de romîni. din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiți și cap ca la cai, și pentru că sar prin iarbă ca și caii împiedicați de picioarele dinainte. MARIAN, INS. 520. – Pl. și: (2) căiuți.

CĂLUȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor.

CĂLUȚ ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare pește marin având capul asemănător cu cel al calului. 2) Insectă din familia lăcustei. /cal + suf. ~uț

căluț m. 1. cal mic; 2. Buc. soiu de lăcustă care sare prin iarbă (Decticus verrucivorus).

călúț m. (d. cal). Cal mic. Cosaș, călușel (un fel de lăcustă mică).

cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin cîmpurĭ și pajiștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căluț s. m., pl. căluți

căluț s. m., pl. căluți

căluț s. m., pl. căluți

căluț-de-mare (pește) s. m., pl. căluți-de-mare

căluț-de-mare (pește) s. m., pl. căluți-de-mare

căluț-de-mare s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLUȚ s. 1. (ZOOL.) căișor, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluț-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaș, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaș, (Ban.) scăluș.

CĂLUȚ s. 1. (ZOOL.) căișor, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluț-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaș, (înv. și reg.) acridă, (reg.) cobilițar, cobiliță, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluș. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaș, (Ban.) scăluș.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căluțul v. căiuții.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină.

Intrare: căluț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț
  • căluțul
  • căluțu‑
plural
  • căluți
  • căluții
genitiv-dativ singular
  • căluț
  • căluțului
plural
  • căluți
  • căluților
vocativ singular
  • căluțule
  • căluțe
plural
  • căluților
substantiv masculin (M12.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț
  • căluțul
  • căluțu‑
plural
  • căiuți
  • căiuții
genitiv-dativ singular
  • căluț
  • căluțului
plural
  • căiuți
  • căiuților
vocativ singular
  • căluțule
plural
  • căiuților
Intrare: căluț-de-mare
căluț-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț-de-mare
  • căluțul-de-mare
plural
  • căluți-de-mare
  • căluții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • căluț-de-mare
  • căluțului-de-mare
plural
  • căluți-de-mare
  • căluților-de-mare
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căluț, căluțisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui cal; călușel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călușel
    • format_quote Soldați învinețiți, degerați, în cete mici, grămădiți în jurul unei căruțe... trasă de căluții ce-și frămîntau oasele lunecînd la fiecare pas. AGÎRBICEANU, S. P. 37. DLRLC
    • format_quote Am găsit poarta deschisă și lîngă șură trei căluți roibi cu tarnițele pe ei. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote Hai, căluțul meu! CREANGĂ, P. 197. DLRLC
    • format_quote Un voinic... P-un căluț de la Buzău Suie drumul. TEODORESCU, P. P. 350. DLRLC
  • 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călușel
    • format_quote Numirea de căluți sau căiuți a acestor... insecte le vine de acolo, după cum spun o seamă de romîni din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiți și cap ca la cai, și pentru că sar prin iarbă ca și caii împiedicați de picioarele dinainte. MARIAN, INS. 520. DLRLC
etimologie:
  • Cal + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

căluț-de-mare, căluți-de-maresubstantiv masculin

  • 1. Pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus). DEX '09 DLRLC
    sinonime: cal-de-mare hipocamp

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic