HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologia greacă, cu cap și corp de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare. – Din fr. hippocampe.

hipocamp sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr hyppocamp] 1 (Mit) Animal fabulos, cu cap de cal, cu două picioare și coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2 (Iht) Cal-de-mare.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Mic pește de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

HIPOCAMP s. m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Mic pește de mare de forma unui cal. 3. Excrescență de substanță cenușie, în planșeul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu două picioare și cu coadă de pește. 2) Pește marin de talie mică de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

hipocamp m. sau cal de mare, numele unui peștișor ce aduce cu calul.

*ipocámp m. (vgr. ῾ippókampos, d. ῾ippos, cal, și kámpos, un animal marin). Zool. Cal de mare, un fel de peștișor marin al căruĭ cap seamănă cu cel de cal.

hipocamp s. m., pl. hipocampi

hipocamp s. m., pl. hipocampi

hipocamp s. m., pl. hipocampi

+hipo¹ (hipotensiv) adj. invar. (pacienți ~)

+hipo² (referitor la cai) adj. invar. (concursuri ~)

HIPOCAMP s. v. cal-de-mare, căluț-de-mare.

hipocamp s. v. CAL-DE-MARE. CĂLUȚ-DE-MARE.

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-. □ ~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvoluție internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.