CĂLCĂTOR², -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a călca hainele sau rufăria confecționată (sau spălată) într-un atelier. Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. 3. Prădător, hoț. Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241.