2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.
călcător, ~oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl: ~i, ~oare / E: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 sf Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 sf (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 sf Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 sf (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 sf Parte care servește la încheierea unei case. 14 sf Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 sm Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 sf Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂLCĂTOR1, călcătoare, s. n. Pînză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLCĂTOR2, -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a călca hainele sau rufăria confecționată (sau spălată) într-un atelier. Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. 3. Prădător, hoț. Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLCĂTOR2, -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + suf. -tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLCĂTOR1, călcătoare, s. n. Pînză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. – Din călca + suf. -tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLCĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLCĂTOR1 ~oare n. 1) Perniță pe care se calcă hainele. 2) Pedală la stative pe care se apasă pentru a schimba ițele. 3) Mecanism la mașinile de cusut care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor. /a călca + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călcător a. și m. care calcă: călcător de lege; 2. pl. iepele răsboiului de țesut; 3. teasc de călcat struguri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
călcător1 (persoană) s. m., pl. călcători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călcător2 (unealtă; mecanism) s. n., pl. călcătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călcător1 (persoană) s. m., pl. călcători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călcător2 (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călcător (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călcător (persoană) s. m., pl. călcători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂLCĂTOR s. v. iapă, pedală, schimbător, tălpig.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLCĂTOR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimțar. (~ pentru dinții pânzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLCĂTOR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimțar. (~ pentru dinții pînzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
călcător s. v. IAPĂ. PEDALĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
călcător, călcătorisubstantiv masculin călcătoare, călcătoaresubstantiv feminin
- 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). DEX '09 DLRLC
- Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. DLRLC
- El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. DLRLC
-
- 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
-
- Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
-
-
etimologie:
- Călca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
călcător, călcătoaresubstantiv neutru
- 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău. DEX '09sinonime: ceapraz
-
etimologie:
- Călca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09