2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcător, ~oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl: ~i, ~oare / E: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 sf Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 sf (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 sf Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 sf (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 sf Parte care servește la încheierea unei case. 14 sf Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 sm Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 sf Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele.

CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

CĂLCĂTOR1, călcătoare, s. n. Pînză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.

CĂLCĂTOR2, -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a călca hainele sau rufăria confecționată (sau spălată) într-un atelier. Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. 3. Prădător, hoț. Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241.

CĂLCĂTOR2, -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + suf. -tor.

CĂLCĂTOR1, călcătoare, s. n. Pînză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. – Din călca + suf. -tor.

CĂLCĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + suf. ~ător

CĂLCĂTOR1 ~oare n. 1) Perniță pe care se calcă hainele. 2) Pedală la stative pe care se apasă pentru a schimba ițele. 3) Mecanism la mașinile de cusut care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor. /a călca + suf. ~ător

călcător a. și m. care calcă: călcător de lege; 2. pl. iepele răsboiului de țesut; 3. teasc de călcat struguri.

călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călcător1 (persoană) s. m., pl. călcători

călcător2 (unealtă; mecanism) s. n., pl. călcătoare

călcător1 (persoană) s. m., pl. călcători

călcător2 (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoare

călcător (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoare

călcător (persoană) s. m., pl. călcători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLCĂTOR s. v. iapă, pedală, schimbător, tălpig.

CĂLCĂTOR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimțar. (~ pentru dinții pânzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)

CĂLCĂTOR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimțar. (~ pentru dinții pînzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)

călcător s. v. IAPĂ. PEDALĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

Intrare: călcător (obiect)
călcător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcător
  • călcătorul
  • călcătoru‑
plural
  • călcătoare
  • călcătoarele
genitiv-dativ singular
  • călcător
  • călcătorului
plural
  • călcătoare
  • călcătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: călcător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călcător
  • călcătorul
  • călcătoru‑
plural
  • călcători
  • călcătorii
genitiv-dativ singular
  • călcător
  • călcătorului
plural
  • călcători
  • călcătorilor
vocativ singular
  • călcătorule
plural
  • călcătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călcător, călcătorisubstantiv masculin
călcătoare, călcătoaresubstantiv feminin

  • 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. DLRLC
    • format_quote El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. DLRLC
  • 2. rar Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
    • 2.1. Hoț, prădător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
etimologie:
  • Călca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

călcător, călcătoaresubstantiv neutru

  • 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor. DEX '09 DEX '98
  • 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău. DEX '09
    sinonime: ceapraz
  • 3. Pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Călca + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.