CĂIMĂCĂMIE, căimăcămii, s. f. (Învechit) Formă de guvernămînt provizoriu în timpul cît tronul era vacant sau pe timpul absenței domnitorului: locotenență domnească. ◊ Căimăcămia-de-trei = forma de guvern; provizoriu, instituit sub regimul Regulamentului Organic și compus din marele-vornic, marele-logofăt și prezidentul înaltului divan. Guvernul căimăcămiei-de-trei trimise doi agenți în Europa. GHICA, A. 107.