Definiția cu ID-ul 1244629:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÎȘTIGĂ s.f. (Ban., Criș., Trans. SV) Grijă. Spre sine ș-au lăsat surumanul cîștiga sa. PSALT.(1651).Cu cîștigă pîrîu au scobit. VCC, 18. Keshtigĕ. Sollicitudo. AC, 345; cf. MOL.1695, 97r; MISC. SEC. XVII, 52v, 60v, 108r. Etimologie: cîștiga. Vezi și cîștiga, încîștiga.