CÎNTĂTOR¹, cîntători, s. m. (Învechit și popular) 1. Cîntăreț de profesie. Acele compuneri poetice ale norodului care s-au păstrat pe la cîntătorii din sate... ODOBESCU, S. III 261. 2. Poet. Tu, carea-i fost din pruncie al muzelor favorit Și ca strămoșească-avere geniul l-ai moștenit, Cîntător al primăverii ce ai darul a plăcea. ALEXANDRESCU, P. 47. 3. (Popular) Cocoș. Ei mi se sculau din zori, După glas de cîntător. TEODORESCU, P. P. 439. ◊ Expr. (Pe) la (sau pînă în sau despre) cîntători = (pe) la cîntatul cocoșilor. Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul. HOGAȘ, M. N. 178. Lupta ținu... pînă despre cîntători. ISPIRESCU, L. 254. Cînd fu despre cîntători, Pîn-a nu răsări zori... ALECSANDRI, P. P. 130.