CÎNTĂREȚ. Subst. Cîntăreț, cîntător (înv.), bard, menestrel, rapsod, trubadur, truver, minnesinger; țîrcovnic, cantor (reg.), psalt, dascăl, diac (reg.). Cîntăreț, privighetoare (fig.), interpret, artist; corist; solist; primadonă. Doinar (pop.), doinaș (pop.), doinitor; dizeur; cupletist; șansonetist; șanteză (înv.). Vedetă, stea (fig.), divă. Canto. Voce. Registru. Timbru. Solo. Duo. Sopran; altist; tenor; bariton; bas; soprană de coloratură; contraltă; mezzosoprană. Adj. Cîntător; doinitor. Vb. A cînta, a interpreta, a intona, a doini, a zice (pop.), a hori (pop.); a fredona; a murmura (un cîntec); a vocaliza, a face vocalize. V. artă, artist; muzicant, poet.