23 de definiții pentru cârpător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRPĂTOR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.

CÂRPĂTOR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.

cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup~, crupătoriu, curpatoi, curpator, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 (Îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.

CÎRPĂTOR, cîrpătoare, s. n. (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpător (PANN, P. V. I 53) s. n.

cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare, îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămăliga[1]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de băgat pînea’n cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: mămaliga. Vezi definiția cuv. mămăligă LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârpător (pop.) s. n., pl. cârpătoare

cârpător (pop.) s. n., pl. cârpătoare

cârpător s. n., pl. cârpătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRPĂTOR s. v. fund, tocător.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrpător (cîrpătoare), s. n.1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curpător, curpătoare, s.n. – (reg.) Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă pe curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu, 1999: 312). – Var. a lui cârpător (< lat. coopertorium „învelitoare”) (Scriban, MDA).

curpător, -oare, s.n. – Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă la curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu 1999: 312). – Lat. coopertorium (MDA).

Intrare: cârpător
cârpător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârpător
  • cârpătorul
  • cârpătoru‑
plural
  • cârpătoare
  • cârpătoarele
genitiv-dativ singular
  • cârpător
  • cârpătorului
plural
  • cârpătoare
  • cârpătoarelor
vocativ singular
plural
cărpător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărpător
  • cărpătorul
plural
  • cărpătoare
  • cărpătoarele
genitiv-dativ singular
  • cărpător
  • cărpătorului
plural
  • cărpătoare
  • cărpătoarelor
vocativ singular
plural
curpatoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crupetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crupător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crapator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curpător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârpător, cârpătoaresubstantiv neutru

  • 1. popular Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
    • 1.1. Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. DLRLC
  • 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pâinea din cuptor. DLRLC
    • format_quote Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.