Definiția cu ID-ul 950019:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curpător, curpătoare, s.n. – (reg.) Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga: „Cum era întoarsă pe curpător, el o și taie iute cu ața și jumătate i-o dă la câine” (Bilțiu, 1999: 312). – Var. a lui cârpător (< lat. coopertorium „învelitoare”) (Scriban, MDA).