16 definiții pentru cântăreață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă; spec. care are profesiunea de a cânta. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț.

cântăreț, ~eață [At: BIBLIA (1688), 236 / Pl: ~i, ~e / E: cânta + -ăreț] 1-2 a Cântător (1-2). 3 Persoană care cântă (bine) cu vocea Si: cântător (3). 4 smf (Prc) Artist care are profesiunea de a cânta cu vocea Si: cântător (4). 5 smf Poet laudativ Si: cântător (5).

CÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț.

CÎNTĂREȚ, -EAȚĂ, cîntăreți, -ețe, s. m. și f. 1. Persoană care cîntă din gură (sau, rar, dintr-un instrument muzical); artist care are această profesiune, Cîntăreț de operă.Leon... neîntrecutul cîntăreț din fluiercăzuse în cele dintîi zile ale războiului. CAMILAR, N. II 25. Cucoana Sanda și nevasta cîntărețului ajutau Agatei. ARDELEANU, D. 205. ◊ Fig. (Despre păsări) Cîntăreața dulce-n grai, Cea numită «perla Cîntăreților din mai», Dulce va doini din nai. COȘBUC, P. I 301. Bate vîntul frunza-n dungă, Cîntăreții mi-i alungă. EMINESCU, O. I 214. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună Ca s-asculte-o cîntăreață revenită-n primăvară. ALECSANDRI, P. A. 124. ◊ (Adjectival) Își începeau viersul, încă sfios, niște păsărele cîntărețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. O cîntăreață privighitoare, De mică prinsă, sta la-nchisoare, ALEXANDRESCU, M. 343. Poet. Cîte puțin, cîntăreții au băgat de seamă că nu-i ascultă nimeni și au început să amuțească. Numai Alecsandri a urmat a crea cînd nu-l mai ascultau. GHEREA, ST. CR. III 24. Divinul cîntăreț al Divinei Comedii. ODOBESCU, S. III 34.

CÂNTĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) m. și f. 1) Persoană care are darul de a cânta; artist care cântă din gură. ~ de operă. 2) Persoană care cântă viața în versuri; poet. 3) (în biserică) Slujitor care citește sau cântă anumite pasaje în timpul serviciului divin; dascăl; psalt. /a cânta + suf. ~ăreț

cîntăréț, -eáță s., pl. f. ețe. Care știe să cînte din gură. Care are profesiunea de a cînta din gură. Dascal, acela care cîntă la strană în biserică. Fig. Poet, rapsod, bard. – Fem. și cantatrice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cântăreață s. f., g.-d. art. cântăreței; pl. cântărețe

cântăreață s. f., g.-d. art. cântăreței; pl. cântărețe

cântăreață s. f., g.-d. art. cântăreței; pl. cântărețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂNTĂREȚ s. 1. (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător. (Un mare ~ de operă.) 2. v. dascăl.

CÎNTĂREȚ s. 1. (MUZ.) (înv.) cîntător. (Un mare ~ de operă.) 2. (BIS.) dascăl, diac, paracliser, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) ecleziarh, grămătic. (~ îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CÎNTĂREȚ. Subst. Cîntăreț, cîntător (înv.), bard, menestrel, rapsod, trubadur, truver, minnesinger; țîrcovnic, cantor (reg.), psalt, dascăl, diac (reg.). Cîntăreț, privighetoare (fig.), interpret, artist; corist; solist; primadonă. Doinar (pop.), doinaș (pop.), doinitor; dizeur; cupletist; șansonetist; șanteză (înv.). Vedetă, stea (fig.), divă. Canto. Voce. Registru. Timbru. Solo. Duo. Sopran; altist; tenor; bariton; bas; soprană de coloratură; contraltă; mezzosoprană. Adj. Cîntător; doinitor. Vb. A cînta, a interpreta, a intona, a doini, a zice (pop.), a hori (pop.); a fredona; a murmura (un cîntec); a vocaliza, a face vocalize. V. artă, artist; muzicant, poet.

cântăreț 1. Solist* sau corist de operă, operetă, filarmonică etc. 2. Absolvent (sau nu) al unei școli de cântăreți bisericești, care susține cântarea de strană*, singur sau ajutat de alți practicanți sau cântăreți benevoli. Fiecare bis. ort. are, pe lângă preot, și un c. Sin.: cantor*; dascăl*; pălimar; țârcovnic. V. psalt; protopsalt; domestic.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cântăreț, -eață, cântăreți, -e s. m., s. f. 1. trădător, vânzător. 2. informator.

Intrare: cântăreață
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântăreață
  • cântăreața
plural
  • cântărețe
  • cântărețele
genitiv-dativ singular
  • cântărețe
  • cântăreței
plural
  • cântărețe
  • cântărețelor
vocativ singular
  • cântăreață
  • cântăreațo
plural
  • cântărețelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cântăreț, cântărețisubstantiv masculin
cântăreață, cântărețesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cântă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Leon... neîntrecutul cîntăreț din fluier – căzuse în cele dintîi zile ale războiului. CAMILAR, N. II 25. DLRLC
    • format_quote Cucoana Sanda și nevasta cîntărețului ajutau Agatei. ARDELEANU, D. 205. DLRLC
    • format_quote figurat Despre păsări: DLRLC
      • format_quote Cîntăreața dulce-n grai, Cea numită «perla Cîntăreților din mai», Dulce va doini din nai. COȘBUC, P. I 301. DLRLC
      • format_quote Bate vîntul frunza-n dungă, Cîntăreții mi-i alungă. EMINESCU, O. I 214. DLRLC
      • format_quote În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună Ca s-asculte-o cîntăreață revenită-n primăvară. ALECSANDRI, P. A. 124. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Își începeau viersul, încă sfios, niște păsărele cîntărețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival O cîntăreață privighitoare, De mică prinsă, sta la-nchisoare, ALEXANDRESCU, M. 343. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Persoană care are profesiunea de a cânta. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cântăreț de operă. DLRLC
    • 1.2. Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. DEX '09 DEX '98
  • 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poet
    • format_quote Cîte puțin, cîntăreții au băgat de seamă că nu-i ascultă nimeni și au început să amuțească. Numai Alecsandri a urmat a crea cînd nu-l mai ascultau. GHEREA, ST. CR. III 24. DLRLC
    • format_quote Divinul cîntăreț al Divinei Comedii. ODOBESCU, S. III 34. DLRLC
etimologie:
  • Cânta + sufix -ăreț. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.