cvartir sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II 69/32 / V: (înv) cfar~, cuartir, fartir / Pl: ~uri, ~e / E: ger Quartier, rs квартира cf cartier, cortel] 1 (Îrg) Cartier. 2 (Înv; îc) ~-maistru Ofițer însărcinat cu așezarea și hrana unui corp de trupe Si: (înv) velconaciu. 3 (Mol; Trs) Locuință provizorie. 4 (Mol; Trs) Gazdă.