cutíe f. (turc. [d. pers.] kutu, pop. kuty, ngr. kuti, bg. kutiĭa). Lădiță (cu capac fix orĭ mobil) de lemn, metal orĭ carton de păstrat diferite lucrurĭ (unele pot fi așa de micĭ în cît pot încăpea în buzunar): o cutie de ținut ace, compasurĭ, cafea. Conținutu uneĭ cutiĭ: a mînca o cutie de rahat. Scos ca din cutie, foarte curat și elegant, spilcuit. Cutie de scrisorĭ, în care se depun scrisorile ca să fie duse de poștă la destinațiune: a pune o scrisoare la cutie. Cutia milelor, în care se strîng banĭ p. săracĭ. Cutie de pruncĭ (Vechĭ), așezămînt p. copiiĭ părăsițĭ. Cutia meseĭ (Munt.), sertar. V. ladă, raclă, scatolcă, cecmegea, toc, acar 2.