CURBÚRĂ, curburi, s. f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găsește o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÚRĂ ~i f. Îndoitură în formă de arc. /<fr. courbure
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÚRĂ s.f. Îndoitură în formă de arc, arcuire; loc unde se află o îndoitură. [< fr. courbure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÚRĂ s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curbúră s. f., g.-d. art. curbúrii; pl. curbúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*curbúră f., pl. ĭ (fr. courbure). Îndoitură, încovoĭetură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink