CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

CURATÉLĂ ~e f. Instituție legală care administrează și ocrotește interesele unui minor sau ale unui adult incapabil. ◊ A pune (pe cineva) sub ~ a încredința pe cineva unui curator. /<fr. curatelle, lat. curatela
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURATÉLĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

curatélă s. f., g.-d. art. curatélei; pl. curatéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*curatélă f., pl. e (mlat. curatéla, format d. curator, îngrijitor, ca lat. tutéla, d. tutor). Jur. Funcțiunea de curator. A pune pe cineva supt [!] curatelă, a-l pune supt puterea curatoruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink