CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CUNUNÁ cunún tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriți, așezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naș. /<lat. coronare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CUNUNÁ mă cunún intranz. A-și consfinți căsătoria prin cununie. /<lat. coronare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNUNÁ vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNUNÁ vb. v. încorona, încununa, răsplăti, recompensa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cununá vb., ind. prez. 1 sg. cunún, 3 sg. și pl. cunúnă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cunún și (Trans. noed) curún, a -á v. tr. (d. cunună saŭ d. lat. coronare, a încununa, a încorona; pv. cat. sp. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechĭ. Încunun. Azĭ. Căsătoresc: preotu ĭ-a cununat. Doară nu m´am cununat cu el saŭ cu ĭa [!]! se zice ironic cînd cineva se tot ține de tine și nu te lasă să te ducĭ unde vreĭ, ca cum aĭ fi legat pin [!] contract.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink