cununare sf [At: MARDARIE, L. 125 / Pl: ~nări / E: cununa] 1-2 Cununie (1- 2). 3 Punere pe capul cuiva a unei cunune de flori Si: cununat¹ (3). 4 (Înv; pan) Răsplătire. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Declarare a unor persoane căsătorite din punct de vedere religios Si: cununat¹ (9). 7 Căsătorire a fiului sau fiicei după ritualul religios Si: cununat¹ (10). 8 (Pex) Căsătorire a cuiva după ritualul religios Si: cununat¹ (11). 9 Îndeplinire de către preoți a serviciului religios al cununiei Si: cununat¹ (12). 10 Asistare în calitate de naș la cununia religioasă a cuiva Si: cununat¹ (13). 11 Luare în căsătorie a cuiva, după ritualul religios Si: cununat¹ (14). 12 (Înv) Încoronare.