CUMÁN, -Ă, cumani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. XI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească. 2. Adj. Care aparține cumanilor (1), privitor la cumani. – Din fr. Cumanes.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cumán s. m., adj. m., pl. cumáni; f. sg. cumánă, pl. cumáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUMANÁ, oraș în NE Venezuelei, port la M. Caraibilor, centru ad-tiv al statului Sucre; 227,4 mii loc. (1989). Aeroport. Ind. tutunului, textilă și alim. Export de tutun, cacao, cafea, pește, produse textile. Universitate. Fundat în 1520 de B. de Las Casas, ca una dintre primele așezări din America de Sud.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink