CUIBÁ, pers. 3 cuibeáză, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CUIBÁ pers. 3 ~eáză intranz. A-și face sau a avea cuib. [Sil. cui-] /Din cuib
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUIBÁ, cuibez, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cuibá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cuibeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cuĭbéz v. intr. (d. cuĭb, după fr. nicher). Locuiesc, am cuĭbu: vulturiĭ cuĭbează în stîncĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink