cufureală, cufureli, s.f. – (reg.; med.) Diaree: „Tăți ne țineam de pântece, că ne dure și ne-o apucat o cufureală cum n-am avut în veci” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). ♦ (med.) „E oprită cu ceai de sunătoare, tarhon / chimen, sămânță de mărar, potrocuță ori de ștevie păcurărească” (Faiciuc, 1998: 100). – Din cufuri + suf. -eală (MDA).