2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCIFICARE, crucificări, s. f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. – V. crucifica.

CRUCIFICARE, crucificări, s. f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. – V. crucifica.

crucificare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 323 / Pl: ~cări / E: crucifica] 1 Răstignire. 2 (Fig) Chinuire.

CRUCIFICARE s. f. Acțiunea de a crucifica; pironire pe cruce, răstignire.

CRUCIFICARE s.f. Acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; răstignire pe cruce. [< crucifica].

CRUCIFICA, crucific, vb. I. Tranz. (în Antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – Din fr. crucifier.

crucifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~ific / E: fr crucifier] 1 A răstigni. 2 (Fig) A chinui.

CRUCIFICA, crucific, vb. I. Tranz. (În antichitate; azi fig.) A răstigni pe cruce. – După fr. crucifier.

CRUCIFICA, crucific, vb. I. Tranz. (În trecut) A executa un condamnat la moarte prin piroane pe cruce; a răstigni. (Fig.) «Onorabili domni proprietarii»așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219.

CRUCIFICA vb. I. tr. A executa un condamnat, omorîndu-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucific. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce].

CRUCIFICA vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier)

A CRUCIFICA crucific tranz. 1) înv. (osândiți) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a răstigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a răstigni; a tortura. /<fr. crucifier

crucificà v. a pironi pe cruce, a răstigni.

*crucífic, a v. tr. (fr. crucifier, d. lat. crucifigere, de unde rom. corect s’ar fi putut zice a crucifige, ca a înfige și ca it. crocifigere. E și sp. pg. crucificar, formate tot greșit). Barb. Înfig pe cruce, răstignesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crucificare s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări

crucificare s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări

crucificare s. f., g.-d. art. crucificării; pl. crucificări

crucifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crucific, 2 sg. crucifici, 3 crucifică; conj. prez. 1 sg. să crucific, 3 să crucifice

crucifica (a ~) vb., ind. prez. 3 crucifică

crucifica vb., ind. prez. 1 sg. crucific, 3 sg. și pl. crucifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUCIFICARE s. răstignire, (înv.) răstignit.

CRUCIFICA vb. a răstigni, (înv. și pop.) a pironi.

Intrare: crucificare
crucificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucificare
  • crucificarea
plural
  • crucificări
  • crucificările
genitiv-dativ singular
  • crucificări
  • crucificării
plural
  • crucificări
  • crucificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: crucifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crucifica
  • crucificare
  • crucificat
  • crucificatu‑
  • crucificând
  • crucificându‑
singular plural
  • crucifică
  • crucificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucific
(să)
  • crucific
  • crucificam
  • crucificai
  • crucificasem
a II-a (tu)
  • crucifici
(să)
  • crucifici
  • crucificai
  • crucificași
  • crucificaseși
a III-a (el, ea)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucifica
  • crucifică
  • crucificase
plural I (noi)
  • crucificăm
(să)
  • crucificăm
  • crucificam
  • crucificarăm
  • crucificaserăm
  • crucificasem
a II-a (voi)
  • crucificați
(să)
  • crucificați
  • crucificați
  • crucificarăți
  • crucificaserăți
  • crucificaseți
a III-a (ei, ele)
  • crucifică
(să)
  • crucifice
  • crucificau
  • crucifica
  • crucificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crucificare, crucificărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi crucifica DEX '09 DEX '98 DN

crucifica, crucificverb

  • 1. în Antichitate (Azi figurat) A răstigni pe cruce. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote figurat «Onorabili domni proprietarii» – așa începuse [Kogălniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864, pentru a-i crucifica, apoi, pe stăpînii de pămînturi... ca pe tîlhari. PAS, L. I 219. DLRLC
  • 2. figurat A supune la chinuri groaznice. MDN '00 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.