CRIN, crini, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori mari de o albeață strălucitoare și cu miros puternic (Lilium candidum); floarea acestei plante. Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca- niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176. În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278.