CRESTAT², crestați, s. m. (Zool,; fam.) Cocoș. – Din creastă.

crestat², ~ă [At: LEX. MARS. 200 / Pl: ~ați, ~e / E: cresta] 1 a (D. carne) Care are mai multe tăieturi, pentru a se frige mai ușor Si: încrestat² (1). 2 a (D. slănină) Care are tăieturi până la șorici, încât să aibă formă de creastă de cocoș Si: încrestat². 3 a (D. ceapă sau ridiche) Care are tăieturi în formă de cruce, pentru a pătrunde sarea Si: încrestat² (3). 4-5 a (D. obiecte) Care are tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea sa Si: încrestat² (4-5). 6 a (D. obiecte) Tăiat în formă de creastă de cocoș Si: încrestat²(6). 7 a (D. lemn) Ornamentat cu tăieturi egale la distanță egală în scoarța sa Si: încrestat² 8 a Scobit². 9-10 a (D. suprafețe) A cărei uniformitate de netezime sau de culoare este întreruptă Si: încrestat² (9-10). 11 a Însemnat printr-o tăietură Si: încrestat² (11). 12 a Însemnat pe răboj pentru a ține socoteala. 13 a (Fig) Memorat pentru a fi răsplătit. 14 a (D. obiecte) Din care s-a luat o bucățică, printr-o tăietură dreaptă și una oblică intersectate. 15 a Căruia i s-a făcut o incizie în formă de cruce Si: încrestat² (15). 16 a Rănit ușor Si: încrestat (16). 17 a (Fig; reg) Bătut². 18 a Cu colțuri pe margine. 19 sm Rotiță de fier dințată, care servește la mișcarea carului joagărului. 20 sm Colac mare, din făină de grâu, cu mai multe împletituri și crestături în cruce, pentru înmormântări și sfeștanii. 21 a (D. țărmuri) Neregulat². 22-23 smf (Gmț) (Cocoș sau) găină.

crestat¹ sn [At: Nom. MIN. 371 / Pl: ~uri / E: cresta] 1-7 Crestare (1-7). 8 Scobire. 9-15 Crestare (9-11, 14-17).

CRESTAT adj. 1 p. CRESTA ¶ 2 Dințat, colțurat ¶ 3 Brăzdat: cu fața ~ă de luptă și nedormire (DLVR.) ¶ ¶ C. NECRESTAT.

CRESTAT², crestați, s. m. (Zool.; glumeț) Cocoș. – Din creastă.

CRESTAT², -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată.

CRESTAT¹, crestați, s. m. (Glumeț) Cocoș. Ei las’ că ți-oi da eu ție de cheltuială, măi ere statuie și pintenatule! CREANGĂ, P. 65. Iaca... crestatul! că nu-i mai tace pliscul! ALECSANDRI, T. 176.

CRESTAT¹ s. n. Faptul de a (se) cresta.

CRESTAT², -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Substantivat, m.; glumeț) Cocoș. – V. cresta.

crestat a. 1. cu creastă; 2. colțorat, dințat. ║ m. cocoș.

1) crestát, -ă adj. (lat. crĭstatus). Cu creastă (ca cocoșu).

2) crestát, -ă adj. (d. crestez). Însemnat pin crucĭ făcute tăind orĭ zgîriind, dințat, cu zimțĭ (ca ferăstrău, ca răboju, ca frunzele trandafiruluĭ ș. a.).

cresta [At: ECONOMIA 158/21 / Pzi: ~tez / E: drr creastă] 1 vt A face tăieturi în carne pentru a se frige mai ușor Si: a încresta. 2 vt A tăia slănina până la șorici, încât să aibă forma unei creste de cocoș Si: a încresta. 3 vt A face o tăietură în formă de cruce la ceapă sau ridiche, pentru a pătrunde sarea Si: a încresta. 4-5 vt A face tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea unui obiect Si: a încresta. 6 vt A tăia ceva în formă de creastă de cocoș Si: a încresta. 7 vt A tăia, cu scop ornamental, adâncituri egale, la distanță egală, în scoarța unui lemn Si: a încresta. 8 vt A scobi. 10 vt A întrerupe uniformitatea unei suprafețe (netede sau) de aceeași culoare. Si: a încresta. 11 vt însemna ceva printr-o tăietură Si: a încresta. 12 vt (Îe) A ~ pe răboj A face o tăietură pe răboj pentru a ține socoteala. 13 vt (Fig; îae) A ține minte pentru a răsplăti ceva. 14 vt (Înv; îe) A ~ pe cineva A băga pe cineva în seamă. 15 vt A face o tăietură dreaptă și una oblică, intersectate într-un obiect, pentru a lua o bucățică din el Si: a încresta. 16 vt A face o incizie în formă de cruce Si: a încresta. 17-18 vtr A (se) răni ușor Si: a (se) încresta. 19 vt (Reg; fig) A bate.

CRESTA (-tez) vb. tr. și refl. 1 A face o tăietură (nu prea adîncă) în lungime: Afin se crestă la un deget și lăsă să curgă sîngele (ISP.) ¶ 2 A face tăieturi, scobituri, colțuri, zimți, etc.: munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte (VLAH.) [creastă].

CRESTA, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. Voicu Fomete, cel cu obraz crestat cîndva pentru o vină uitată. GALAN, Z. R. 36. Crestă friptura pe... toate părțile și îi dete sare multă. ISPIRESCU, L. Dacă cumva, din norocire, ai cu tine o plătică... o crestezi d-a curmezișul cu cuțitul pe amîndouă laturile, o presari cu praf de sare... ODOBESCU, S. I 463. ◊ (Poetic) Plăci de lumină crestează fața apei. DUNĂREANU, CH. 147. ◊ Fig. Munții Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte, negre, neregulate. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. ◊ (Tăietura se face cu scopul de a face un semn, o însemnare) (Refl. pas.) Pentru a deosebi oile, li se crestează urechile. ◊ Expr. A cresta. Pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota ceva. Crestați pe răboj, copii! ISPIRESCU, U. 36. 2. Refl. A se tăia puțin, a se răni ușor. Se bărbieri și, de grăbit ce era, se crestă. PAS, Z. III 79. Afin se crestă la un deget cu cuțitul. ISPIRESCU, L. 119.

CRESTA, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. ♦ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; $fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

A CRESTA ~ez tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafață. ◊ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ține minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă

crestà v. a tăia în lungime făcând colțuri sau muchi. [Lit. a tăia în formă de creastă].

crestéz și încr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -ítĭ, însemn cu crucĭ tăind orĭ zgîriind, d. krest, vsl. krĭstŭ, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. încrestesc și creștin și cp. cu scrijilesc). Fac tăĭeturĭ saŭ zgîrieturĭ pe un băț saŭ pe o margine de masă și maĭ ales pe răboj: a cresta răboju.

crestat² (cocoș) (fam.) s. m., pl. crestați

crestat¹ adj. m., pl. crestați; f. crestată, pl. crestate

crestat³ (faptul de a cresta) s. n.

crestat² (faptul de a cresta) s. n.

crestat¹ (cocoș) (fam.) s. m., pl. crestați

crestat (faptul de a cresta) s. n.

crestat (cocoș) s. m., pl. crestați

cresta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crestez, 3 crestează; conj. prez. 1 sg. să crestez, 3 să cresteze

cresta (a ~) vb., ind. prez. 3 crestează

cresta vb., ind. prez. 1 sg. crestez, 3 sg. și pl. crestează

cresta (crestez, crestat), vb. – 1. A tăia. – 2. A face o incizie. – 3. A face o crestătură. – Var. încresta. Lat. castrāre „a castra”; este dublet de la castra, vb. neol. din sec. XIX. Pentru semantism, cf. abruz. castrá „a tăia tulpina principală a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigație”, ncrastatura „gardină de butoi”. Pentru vocalism, cf. rapidus › repede. – Se consideră în general că este vorba de un der. intern de la creastă (Tiktin; Candrea); însă explicația semantică este evident insuficientă. Este sigur, totuși, că în imaginația vorbitorului de rom., cele două cuvinte s-au amestecat cf. creastă 8. După Scriban, ar trebui pornit de la rus., rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvînt care de asemenea pare a fi încrucișat cu vb. rom. (› rom. încresta, vb. „a marca făcînd o cruce”). Der. crestat, adj. (tăiat, cioplit, gravat); crestată, sf. (roată zimțată; pîine uscată, de formă triunghiulară sau ca o cruce, care se dă de obicei de pomană), în al cărui al doilea sens este evidentă încrucișarea cu sl. krestati „a face o cruce”; crestățel, s. n. (unealtă a olarului cu care modelează marginea vaselor); crestătură, s. f. (deschizătură; crăpătură; tăietură; semn; cioplire); crestez, s. n. (mai pentru amestecat brînza); crestează, s. f. (deschizătură, crăpătură).

crestat, -ă, crestați, -te adj. rănit cu cuțitul.

cresta, crestez v. t. (intl.) a răni cu cuțitul.

CRESTAT adj. 1. v. scrijelit. 2. v. zimțuit. 3. brăzdat. (Are fața ~.)

CRESTAT adj. 1. scrijelit, zgîriat. (O bancă ~.) 2. dințat, zimțat, zimțuit, (rar) zimțos. (Roată ~.) 3. brăzdat. (Are fața ~.)

CRESTA vb. 1. v. scrijeli. 2. v. inciza. 3. v. zimțui.

CRESTA vb. 1. a scrijeli, a zgîria, (rar) a hîrșîi, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 2. a inciza. (~ un țesut.) 3. a dința, a zimța, a zimțui. (~ muchia unei piese metalice.)

crestát, -ă, crestați, -te, adj. (reg.) Tăiat, cioplit. – Din cresta.

crestá, crestez, v. t. (reg.) A face o tăietură pe un obiect. – Der. regr. din creastă (Candrea, după DER; MDA).